usa se tranteste in urma ta...stiu ca nu o sa te mai vad o vreme, dar in definitiv este decizia mea.o sa imi fie dor, o sa imi fie greu, dar trebuie sa imi demonstrez ca pot trai fara tine, macar o anume perioada de timp.iti aud pasii cum se indeparteaza de usa mea catre iesirea din apartament, aud cum cobori scarile, si in final tragi usa de la iesirea principala dupa tine. tu nu stii ce o sa urmeze, tu nu stii ca o sa te evit si o sa gasesc orice scuza sa nu te vad in afara orelor de munca.
Incepe introspectia si tehnica oglinzilor paralele. Readuc totul la momentul in care curiozitatea a inceput sa se nasca, si am inceput sa devenim noi doi. am atatea intrebari pentru care tu ai dat un raspuns promp si definitiv....destinul.
si daca m-as fi dus acasa de craciun, si daca nu as fi inceput sa lucrez cu tine, si daca nu as fi iesit la ziua ei sa te vad acolo si sa te iau in brate....si daca nu am fi iesit cu totii impreuna....si daca...marca ipotezelor..insa tu mi-ai zambit si mi-ai zis clar...e mana destinului asa ca nu ai de ce sa te mai intrebi atata...
daca nu s-ar fi intamplat asta, nu as fi avut curajul sa fiu cine sunt eu cu adevarat, nu as fi avut curajul sa recunosc ca viata e prea scurta si ca merita traita, nu as fi avut curajul sa recunosc ca am nevoie de cineva care sa fie alaturi de mine in permanenta, cand am nevoie...
Dimineata a fost obositoare...somnul chinuit de decizia pe care aveam sa o formulez...aceasta saptamana sau ce a mai ramas din ea , o sa ne dedicam studiilor noastre...tu nu stii ca de fapt am vrut sa zic ca nu vreau sa te vad in afara orelor de munca.
totusi camera mea iti poarta amprenta...prosopul pe spatele scaunului meu, periuta ta langa a mea...cravata langa camasa mea, inelul si lantul tau la gatul meu...
e mai bine asa...mai bine pe dracu..ma doare :)