Si mai sunt desigur lucrurile pe care nu ti le-am zis....dar pe care am incercat sa te fac sa le simti printr-o singura atingere...
Bratul tau ma cuprindea din nou in timp ce mana mea lenesa ateriza pe umarul tau...te puteam simti cum respiri, si mai ales cum iti batea inima...
Sunt lucrurile pe care nu le-am putut aprecia la timp, si pe care sa le regret...
Lenesa mea dreapta se inalta ca sa iti ajunga in par...asta pentru ca nu m-am jucat niciodata in parul tau...
Ochii mei iti cautau privirea, pentrru ca imi era mult prea dorde ochii tai negrii....
Si acum.....acum inima mea te cauta din nou :)...mereu prea departe, dar in acelasi timp atat de aproape

Alarma suna....ora 7:59 AM..
O mana rasare de sub plapuma si incearca sa ajunga la telefonul de pe noptiera...in final reuseste sa opreasca alarma ,si mana se retrage incet catre acel loc cald de unde a venit...
" Mi-e lene..de fapt, sunt prea obosita sa mai incep o noua zi".....
Perdeaua, in continuare trasa, ascundea cerul mohorat al acestei noua zi de iarna...macar a incetat sa ninga...
Ea reuseste sa adune un pic de energie si sa se ridice din pat..buimaca se uita in jur...tigarile erau pe noptiera lui alaturi de un bilet care ii purta semnatura...Nici nu se grabeste sa il mai deschida..stia pe de rost mesajul tiparit pe acea foaie : " Sper sa te trezesti la timp si sa incepi glorios inca o noua zi din viata ta...al tau mereu, Z"....zambeste inocent la gandul acestui inceput glorios al unei zile de marti...
Facultate? intr-o ora..insa inca nu stie daca vrea sa se duca...poate o sa lipseasca de la prima ora si o sa se duca de la 11 pentru seminarul ei preferat...insa in loc sa se schimbe, decide sa se arunce din nou in pat...
" Imi place viata mea...nu e prea goala, nu e prea plina insa e mereu plina de evenimente. As vrea ca unele aspecte sa nu se schimbe deloc, si altele sa se schimbe complet."
Plapuma era asa de calda...

maxim :)

Pentru ca ai fost, esti si in continuare vei fi Maxim pentru mine, iti mai dedic inca o postare. Will all my love, from abroad...
Si nu ma pot abtine sa imi aduc aminte cum ma furisam de revelion sa te vad...o alee intunecata, imbratisarea ta, si saruturile..glumele si zambetele inocente..ai fost si vei fi mereu cineva special in viata mea, indiferent de circumstante, cum esti persoana de care imi aduc aminte cu cel mai mare drag..
Stii, azi mergeam, intr-o zapada infernala, atipica tarii in care sunt rezidenta, si nu m0-am putut abtine sa imi aduc aminte de mica noastra escapada...in prima zi a acelui an
Strazile inzapezite ale orasului unde locuiesc nu au putut sa nu imi aduca aminte de drumul in masina spre munte, bara la bara, sau cum ne-am dat " cu saniutza" pe partia din azuga cu Sandu si prietena lui...sunt momente pe care o adolescenta fascinata nu poate sa le uite....
cabana unde am baut vin fiert, cum te plangeai de sale sau cum ma tineai de mana...
sper ca esti bine si ca iti mai aduci aminte de mine din cand in cand asa cum imi aduc si eu aminte de tine...
all my best...

Buna Dimineata

Si uite asa, tu ai fost cel care mi-a dat drumul....desi mie mi se pare prea greu sa renunt acum
Din pacate, esti esential in viata mea. Nu imi pasa de ce zic ceilalti, mie imi place in continuare sa te visez.
Vezi tu, nu era doar varsta ta care sa ma atraga...erai si inca esti tu....tot pachetul...aspectul, vorbele, discutiile, alinturile, fuga si uitarea :)
Chiar m-ai inteles, mi-ai dat aripi in timp ce eu ti le taiam pe ale tale, eu cautam sa fug si tu cautai solutii...si, daca stau bine sa ma gandesc....chiar existau insa eu eram prea oarba sa le vad,si acum din pacate este prea tarziu.
Insa tot ce stiu este ca mereu vei fi o parte din mine, si mereu vei aduce in zambet pe buzele mele. Nu vreau sa dau un nume, B., insa sper ca intr-o zi, ochii tai sa vor asterne pe aceasta pagina, si iti vei aduce aminte de mine, zambind, ca un copil visator ce am fost....si sa iti aduci aminte ca pentru o vreme, am fost copila ta :)
Tot ce vroiam sa iti zic este ..Buna Dimineata

Atac la persoana.

Si se intampla ca eu sa fi spus "I do"...I do want to love you for the rest of my live and I do want to live like this. Oricum, situatia este aceiasi de poate prea mult timp.
Insa, frica este ucigasul mintii si din pacate este si a mea. Frica de a nu ma ridica la inaltimea viselor tale pe care le ai despre mine, despre succesul meu si despre potentialul meu. Dintre toti esti singurul care mi-a dat forta necesara de a merge mai departe intr-o societate unde domneste ipocrizia intelectuala. Nu esti nici cel mai destept, si nici cel mai bogat...esti la fel ca mine...talent ascuns in prea multa insecuritate.
Si am zis " da"..nu am ce sa pierd...deja nu imi mai pasa de prejudecatile oamenilor care m-au cunoscut odata si acum pleaca capul cand ma vad si se fac ca nu ma cunosc. In definitiv, ma intreb cati dintre ei se ridica la inaltimea mea, sau a ta si pot zice ca au realizat cate am realizat noi, ca persoane fizice, dar si ca "aceiasi persoana"
Stiu ca vorbeste vanitatea din mine, dar cand vine vorba despre rasism, nu cred ca am intalnit deloc forma pe care o dezvolt eu...rasismul intelectual.
Sunt judecata adesea pentru culoarea pielii tale si multe critici mi-au fost adresate. Dar, la ce sa te astepti de la niste oameni care nu au iesit niciodata din granitele tarii in care traiesc, sau din propriul lor intuneric intelectual?
Numele meu este Sonia, am aproape 20 de ani si de 6 luni sunt intr-o relatie cu tine, un cetatean britanic. Cireasa de pe tort insa este culoarea pielii tale. Cetatean britanic insa ghanez pana la ultima picatura de sange care iti curge prin vene( stii cumva unde este Ghana?eu da). Esti negru...vad ca lor le pasa mai mult decat imi pasa mie. In definitiv, nu suntem cu toti oameni? De ce trebuie sa fie tu mai prejos decat toti cei care ti-au adus injurii si prejudicii?..Doar pentru ca poporul tau a fost popor de sclavi? Ei nu vad, ca in esenta, comportamentul si vorbele lor demonstreaza ca de fapt ei sunt sclavii unei societati sub- dezvoltate? Si, mai presus de toate ei sunt vinovati pentru situatia in care se gasesc, dar prefera sa dea vina pe alte persoane...
Au varsta pe care o au, dar nu au realizat nimic durabil...durabil ca simbol.
Da ,va judec in aceiasi masura in care si voi ma judecati pe mine....oameni simpli, fara ambitii si fara o viata adevarata, prinsi in muncile de jos, mizere, blamand intelectualii pentru societatea inchisa pe care au creat-o. Dar nu se gandesc ca ei sunt cei care au abandonat orice sansa de a ajunge mai sus decat sunt acum. Trebuie sa fie mereu vina noastra, a celor care au avut sansa de a se descurca, prin propriile noastre forte si preocupari.
Cei ca noi scumpule, suntem considerati a fi plictisitori, nu stim sa ne traim viata si ocupatiile precum cititul sau incercarile noastre de a ne dezvolta cultura sunt pur si simplu anoste.
Lasa, avem nevoie si de oameni ca ei....cineva trebuie sa faca si muncile de jos, nu-i asa?
C'est la vie, mon pot....mereu nedreapta si stratificata social...

Dieu, je T-ai tue

Sunt unele momente in care se intampla sa iti pierzi credinta....eu mi-am pierdut-o. Vad monocrom, fara nici un strop de culoare.Suntele trec pe langa mine, insa eu nu le mai aud. Viata trece asa de repede pe langa noi incat nici nu ne mai dam seama. comitem greseli peste greseli, care intr-un final ne aduc la un pas de prapastie.
eu....am cazut deja. Mi-am pierdut cheful de a mai trai, de a mai pastra legatura cu unii oameni..de fapt cu toti. Traiesc....abl negru.
Fericire? exista asa ceva? NU! nu mai exista. Nici macar ideea de utopie. exista sentimentul de multumire, de satisfactie, dar nu fericire.
Dragostea? cea mai mare iluzie a umanitatii. Nu mai exista nimic care sa coordoneze un univers odata aprins. Je t'amais jadis...mais jadis. Maintenant, je te deteste....esti un nimeni pentru mine, un nimeni si un nimic!

Reminiscence

Poate nu am mai scris de mult...nu am simtit sentimentele curgandu-mi prin vene. nu am simtit focul necesar pentru a mai asterne pe hartie..
am ajuns acasa, am stat cu cea mai buna prietena a mea, si un parfum ma rascoleste...vine de la asternuturi. poate suna banal,dar mie imi trezeste amintiri mai mult decat uitate...un nume, un sentiment, o traire si o serie de evenimente care s-au tinut lant.
o vara de care poate imi este dor, sau este prea plina de dezamagiri....insa tot ce stiu ca acel miros ma face sa ma gandesc la partile bune, la minciunile pe care i le ziceam lui mama ca sa scap si sa fiu cu el...chipul imi este vag dar numele in rasuna clar in minte...nu numele, mai bine zis porecla...4 litere, care reprezinta ceva maretz, pentru un om prea marunt...
insa tot ce stiu e ca desi a durut...macar a fost bine pentru o perioada...